Continuăm seria de articole care ăși propune să te aducă un pic mai aproape de iubitorul popor român. Da, românii sunt niște iubăreți și tocmai de aceea am ales să îți povestim astăzi despre sărbătoarea dragostei – Dragobete.
Dragobetele i-a învățat pe oameni să ofere și să primească iubire. Această zi de 24 februarie se află în în preajma zilelor Babei Dochia, dar și a echinocțiului de primăvară. Se spune că înainte acest eveniment se sărbătorea pe 1 martie. Numit și Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, Dragobetele are rădăcini extrem de vechi.
Pe vremuri, fetele și băieții se întâlneau în fața bisericii satului și mergeau în căutarea florilor de primăvară, îmbrăcați în haine de sărbătoare. Dacă se găseau și fragi înfloriți, ei erau culeși în buchete și așezați la brâul fetelor, care cântau câteva versuri magice pentru a fi iubite și a dărui iubire: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparți”.
În mijlocul zilei, fetele alergau înapoi spre casele lor, urmărite de băiatul care începuse să o placă (zburătorit). Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea din urmă, fata îl săruta în văzul lumii, însă doar dacă îl plăcea la rândul ei (de aici vine expresia „Dragobetele sărută fetele”). Dacă sărutul exista, cei doi erau considerați logodiți pentru anul respectiv sau chiar pentru mai mult timp. Astfel se arăta dragostea în sat.
De asemenea, băieții nu trebuiau să le supere pe fete sau să se certe cu ele deoarece le mergea prost tot anul. Se credea că în ziua de sărbătoare trebuie să se glumească, să se râdă, să se danseze și să se cânte pentru ca tinerii îndrăgostiți să rămână la fel tot anul. Astfel, Ziua de Dragobete era una a veseliei și a bunei dispoziții.
„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. De asemenea, seara se culegeau ultimele rămășițe de zăpadă (acestea purtau denumirea de „zăpada zânelor” și așteptau să se topească pentru a folosi apa în diferite ritualuri de înfrumusețare sau descântece de dragoste.
Alți oameni sunt de părere că Dragobetele este de fapt un tânăr de o frumusețe nemaiîntâlnită care a luat naștere cu ajutorul a patru ursitoare: Primăvara, Vara, Toamna și Iarna. Fiecare dintre ele l-a înzestrat cu ceva. De la prima a primit dragostea pentru flori, frumusețea, prospețimea și tinerețe fără bătrânețe, de la a doua a primit dulceața florilor și căldura iubirii, a treia a avut de oferit puterea de a-i face pe oameni să sărbătorească și să se bucure de viață, mai ales când e este greu, iar a patra i-a oferit haine sclipitoare și săritoare la ochi, pentru a-i scoate și mai mult în evidență frumusețea, făcându-l irezistibil pentru oameni.
Călătoriile personajului mitic au avut loc timp de sute de ani, acesta plimbându-se în toată lumea, învățându-i pe oameni cum să dăruiască iubire și să o primească la rândul lor. Se spune și acum că li se arată băieților în vis în noaptea de 23 spre 24 februarie pentru a-i învăța din misterele dragostei.
Sfârșitul lui a avut loc atunci când în lume domnea iubirea și dragostea oamenilor, iar frumosul nostru personaj a fost transformat într-o plantă întâlnită pe tărâmurile României, „năvalnicul”. Mesajul lui a fost puternic și este respectat și în zilele noastre: dragostea vindecă și înfrânge orice alt sentiment negativ, mai ales când este oferit tot timpul, nu numai în ziua dragobetelor.Astfel de povești frumoase se întâlnesc numai pe meleagurile României, iar eu, profesorul tău de limba română, pot să îți mai împărtășesc câteva astfel de povești în cadrul cursurilor online de limba romana pentru straini. Te aștept cu drag!